am scos afară cuvintele, le scutur de literele aruncate la coș
de îngerii uciși în călimară,
una
peste alta
dacă e, atunci așa să fie
arunc tot, nu mă mai uit în geanta cu scule
nici dex nici prelegeri
nici mașina de scris,
dă-o încolo, acum e o hodoroagă
nu mai sparge semințe

doar castanul din fața blocului îmi aruncă o inimă
i-aș da o portocală peste bot
l-aș împodobi cu fondantă
i-aș lega de gât mașina de scris
să bată și el câmpii,
de frig
îl privesc cum îi tremură dinții
îi sevesc o cană de ceai
iar el îmi citește din foi
nescrise
necitite
neiubite