Intre noi doi doar departarea si-a gasit un rost,
Si nu-nteleg, de ce prin sentimente ne-am grabit
Daca cuvintele fara sa vrem zadarnice ne-au fost
Si n-am putut sa ducem niciodata fraza la sfarsit.

Am fost intotdeauna calatori in propiile ganduri,
Plecam si reveneam speriati mereu de ne-mplinire
Si ochii mei pe trupul tau, in repetate randuri
Vroiau statornicii sa-ti puna, vroiau a ta iubire.

Intamplator in zori fara ninsori sau roua argintie,
Ne-mbratisam, strivind lumina-n piepturile noastre
Si tot asa ne-am despartit fara ca nimenea sa stie,
De ce oglinzile-ascundeau in umbre zarile albastre.

Am pus o mare intre noi si-o stea, ce nu a rasarit,
Si n-avem tarm unde sa vina, acelasi val din larg
Pentru ca numai departarea, statornicia si-a gasit
Lasand corabii in deriva, cu vele rupte la catarg.