ÃŽmi duc culpabil crucea cu semn de ortodox
Oriental, de patimi cu nesătui de sânge
Ce-i am, plini de păcate, negrii precum un cox
Pe lanțul plin de gene de un popor ce plânge.

Și ultimii-s mai răi, că le-s ostatic, îs vii,
Îmi scrijelesc perverși pielea, mi-o iau cu gheare
Și morții mi-i reneagă, mă mint, te mint, să știi
Că sunt benefici, sfinți, călcându-ne-n picioare.

Sunt curve mișelești ce-au lins în scurs de bale
Tiranul prost și mândru de-un neam îngenunchind
Și-apoi s-au șters la gură și-au făcut semn de zale
De lanț, spunând c-au fost ei pedepsiți... Rânjind.

Așa-mi rănește suflet Ion, zâmbet de crime
În haită cu Adrian, un Gelu mă sfidează
Cu ochi de asasin, Petre-i rai de ruine
Și toți își joacă rol, iar Sergiu-i dirijează.

Și-s mulți că tagma-i mare, aceeași-s dealtădată,
Cu toți martiri pretinși că-s ei pedeapsa-n sine
Și cred că dând din ce-am, biserici făcând gloată,
Își spală creier, sânge, în preoți ce-s mulțime.

N-am învățat nimic, refuzăm învățatul
Și de la alții puri și moi cum catifeaua
Și de la cei de-ai noștrii, fugiți riscându-și datul...
Ne autoflagelăm tot invocând beleaua.

Suntem fără noroc, ce l-am înmormântat
Cu Rațiu, c-un Coposu și-nmormântăm cu Rege,
Căci ce-s scursuri noi credem, nu un Havel arestat,
Ce-a suferit și-a scris cu sufletul pe lege.

E simbolul Vaclav, de-o lume ce-i apusă
Și de-un popor tăcut și demn, lovit de soartă,
Împins de răul estic, de libertăți răpusă,
Ce și le-a vrut popor și-o țară vrută moartă.

Îi plâng astăzi pe cehi, slovaci, îl plâng pe Havel
Vaclav, îl am exemplu, mă plâng amar pe mine
Că n-am avut noroc, trăiesc în Turnul Babel
De hoți, analfabeți, de proști, corupți... Nu-i bine!!!
23.12.2011

Închinare lui Vaclav Havel, dramaturg martir și
fost președinte al Cehoslovaciei,
cu ocazia zilei înmormântării.