o frunză se răsucește în aer deasupra noastră
pe o frânghie nevăzută ridic acest corp
care a avut parte de cele bune în viață
cum nu voi lua și pe cele rele?

din pântecul tău transparent privesc lumea
în farfuria ta ea apare frumos mărunțită
cu bucățele împrietenite sub mâna cu degete de copil

pumnul meu strâns e măciulia unui schimbător de viteze
pe care îl tragi încoace și-ncolo cutreierând orașul
îmi spui povestea acestor locuri bântuite de vise
și glasul tău trecând prin imagini naște bucle de timp