sentințe nedrepte ispășesc în parc
castani și tei în odăjdii de gheață
pândesc lăstarii la poarta spre viață
ca săgețile gata să plece din arc

descind de pe socluri caii din piață
cu tropote-n iureș pornind la atac
să spulbere vibrația din cuarc
spre lumea fără de zori și verdeață

pe creneluri de troiene veghează
cu sulițe de ger străjeri plini de zel
semințe cu germinația trează

răspund la chemări de frunze noi fidel
arhangheli rebeli evadați din Betel
cu haruri de mai orașul botează