norii scutură coamele de promoroacă
totul pare un pustiu fără capăt
stelele cad dezmembrând carul mare
doar oiștea stă sprijinită de răsărit

sfinții fac numărătoarea inversă
ochii se pierd în așteptare
totul e vânt

șuierând straniu un cântec

acolo nu este durere nici...
doar viață veșnică

speranță