sclipesc, sclipesc,
steluțe, în dimineața aurie
peste Dâmbovița din povești,
ca și cum m-ar urmări ochii tăi,
mireasma gurii,
curgând ușor, duios,
spre Delta Dunării…

chiuie, chiuie,
un pescăruș pe inima mea
și-mi dă cu ciocul,
trupul tău delicat mă strânge… minuni…
străvezii ape
făr’ de-aluviuni…

se strecoară nevăzuții bicicliști
mașinile pe-alături parcă le-mpinge văntul
plopi și macarale au terminat de unit
cerul și pământul…