A venit iarna, ninsoare pe nimbul vederii
Ca o salcie aplecată peste un râu,
Cu inima mea în crengi de tăcere
ÃŽnfrunzind clipele albe din poeme.

Îmi pare că te văd în depărtări, înaltă,
Închisă într-un ochi de apă trecător
Și n-o să pot ajunge la timp acolo
Când vei fi o frunză rotită între pietre.

O să privesc
Cum mi se acoperă cuvintele de umbre,
Strig la o stea, o aprind și pleacă
Cu dragostea mea pe buze.