eu nu urăsc pe nimeni, nici de iubit
nici de tras cu coada ochiului prin arhive
nici în ciorba altuia nu

diminețile îmi beau cafeaua
express
și fluturii ning
și ning
și ning

aici ar fi trebuit
peste parcuri, peste orașul absent
peste omul absent de pe stradă
zgribulit, cu picioarele băgate în primul ministru

eu nu urăsc, am mai spus
ar fi ca și cum aș lucra paznic de noapte
ar fi ca timpul pierdut la ruletă

am alte bucurii mai mărunte,
de zis
îmi zic mâinile căzute pe taste


ele,
da ele, mă îndrăgostesc
îmi spun povești
mă trag de mustăți îmi cântă
îmi lipesc urechea pe asfaltul morbid
și aud cum crapă pământul
cum plânge,
cum râde soarele de noi printre dinți

și cerul cu buzunarele goale
mai sparge pe ici și colo semințe
în lipsă de alte preocupări
se uită la știri
cum lumea ca o garderobă ticsită, se schimbă