Rupt, e glasul și nu știe
Inima să o învie,
Lumea să o vadă,
Abis.

Strâmt e locul dintre noi
Spini, vor fi petale moi
Lumea să o piardă,
Vis.

Albastrul mă inundă pe geam
Și luna mă ține în ham,
Lumea să o ardă,
ÃŽnchis.

Zăpada mă rănește când te uit
Și bulgării mereu ajung în cuib
Lumea să o despartă,
Artemis.

Dar gheața mă încălzește,
Și atriul meu te privește,
Lumea ca o livadă,
Paradis.

Un ambalaj uitat pe raft
Și timpul în poșetă păstrat
Lumea să mi te aducă,
Bendis.