Capacul de sare

Subțire mai fierbe dorința-n cazan
Puținul acoperă din bine și dulce,
Rămân din nou uimit: a mai trecut un an
Ce se mai naște, la ce să mai pun cruce!?

Loviturile –s putrede, miroase a foame
Grăuntele de adevăr plutește invizibil,
Aer curat mai poți respira încă pe coame
Dar în curând și-a respira va fi teribil!

Goana și setea, stropii mirosind a bere
Aduc în fața-mi mii de gânduri obosite...
De unde sunt, de ce mintea îmi cere
Să văd tot mai mult prin sticle aburite?

Scap sigur din aceeași capcană sigură
Întinsă sigur de cei mai siguri
Mănânc capacul de sare cu aceeași lingură
Arzând călduri, scăldându-mă în friguri...