copiii îmi șoptesc la ureche

secrete

încă și mai mari decât

cuvintele


ei simt că îi iubesc

dar firesc consideră asta ceva

natural

ei sunt încă nealterați


cuvintele lor

deși grele

plutesc în colțul buzelor

ca fulgii de nea

peste

plete de salcie


transportă în ele tăceri

incomensurabile

de zicere

zeii ceții străfulgeră lumină

prin lacrimile copiilor

bucurie


furia lor e autentică

seamănă cu furtunile

de vară

clocotesc năvalnic

cu tunete și ploi

fulgere brăzdează

cerul chipului lor

însă foarte curând

ele fac loc din nou soarelui

cer senin

fericire


stele împachetate în ochi

comori de pirați

stau îngropate în nisip

clopotnițe cu vise

în spatele genelor lungi și dese

cât roata vieții

samsara


pești multicolori

gumă roz parfumată

struguri dulci acrișori

în obraji

plete rebele

teniși roși

cămăși neasortate


copiii sunt zei

ce mor încet în oameni

bulgări de lumină

rostogoliți din ceruri fierbinți

spre pământuri nobile

stele căzătoare


dragoste ei sunt


Mihai Corui

21.Ian 2012