Mâinile tale se-mpletesc în părul meu
Ca și când vântul singuratic s-ar fi decis, în sfărșit,
Să-și învite iubita-pădure la jocul erotic al nunții promise de veacuri.

Mâinile tale îmi închid ușor ochii, îmi acoperă cu grijă pleoapele
Ca și cum valul spart la mal ar încerca o-ntrebare,
Al cărui răspuns l-am ști numai noi, și l-am șopti unul altuia doar peste umăr de lume.

Mâinile tale îmi dezmierd cu tandrețe sânii, parcă-ncercând o nouă formă,
Ca și cum statuia ingenuă a zeiței iubirii
Nu ar fi fost destul modelată de artistul său mărunt și grăbit.

Și tot mâinile tale zăbovesc, creează, pătrund,
Ca și cum trupul meu ar fi doar un organ extensibil al trupului tău,
Ca și cum mâinile tale ar fi mâinile mele și invers…

Și iarăși mâinile tale…