ÃŽn jurul meu, oamenii mor
De nea acoperiți;
Rămân frumoșii norilor
Murind doar fericiți.


Atât de mult, necontenit,
În astă zi a nins,
Încât, treptat am obosit
De-ata alb din vis.


Aș vrea să strig, însă nu vreau
Să sperii astfel norii.
Obrazul mi-l proptesc în mâini,


Mă uit la păsări și la câini,
Gândind la călătorii
Ce-n gări pustii, încă mai stau.