Adieri mărunte culeg de pe pielea ta,
le strâng în palmă și
dezmierd cu ele umeazeala ochilor tăi.

Apoi ți le așez în culoarea părului.

Somnul umbrelor șoptite dintre noi
se întoarce trăgându-și brațele amorțite.

Sunt pe marginea unui proverb
care amețește pe tâmpla ta.
De aici zerourile infinitului
devin zvonuri
tatuate în ultimul minut petrecut cu tine.