Felinarul de pe strada ta lucește singuratic,
am să-l urmez până la capăt
ca magii doar că fără aur,
smirnă sau tămâie,
doar cu dragoste în cufere de oțel, pline ochi și grele.
Uneori alunec pe drumul spre felinar, alteori e ceață,
iar alteori se stinge de tot, dar se aprinde la loc
cu puterea a 1000 de supernove
sau cel puțin câteva infernuri sau
ca un foc într-o pubelă de metal.

Te privesc de la geam de fiecare dată,
de fiecare dată mă tem că e ultima oară când pleci de aici
și vreau să întorc timpul atât de tare încât
mă agăț de panglicile lui cu ghearele
și trag și trag
atât de mult încât timpul se întoarce prea mult
până la greci, la romani sau alte popoare care nu te-au cunoscut
și s-au stins,
până la început de tot, unde nu e nimic
și sunt singur
ca la început.

Te iubesc, hai să ne dăm foc!