Hipnoză de seară



Se lasă seara, și-mi apari ca o undă energetică,
În dormitor, unde aștept să îți sărut pielea
Printr-o simplă atingere...
Îți zăresc coapsele, ce parcă se tolanesc
Într-un cearșaf proaspăt spălat...
Te întinzi, ca o pisică răsfățată
și încet,
Ca o retragere de valuri
Îmi încânți imaginația.
Mi te văd ca pe o dună de nisip
Unde mor de nerabdare să se joace copiii...
Revin de la duș,
Parcă ies din mare și alerg prin nisipul tău
Parcă jucând un dans al degetelor
Într-un ritm sentimental.
Picioarele mele devin un pian de falange
Pe care trupul tău îl acționează
Răspunzând cu aceeași intensitate iubirii.
Mă fac mică...
Atât de mică, încât trupul tău îmi pare deșert...
Eu alerg pe tine ca o cadână,
Dansând arabic prin aroma ta de cafea.
Deșertul tău se transformă în cofeină,
Alarmând orice simț
Ce odată mă alunga în oboseală patologică.
Tu-mi admiri părul
Ce umed, mă plouă cu dorință...
Mă îmbrățișezi și-mi săruți
Toate denivelările
Concave, convexe...
Te simt ca pe un psihoterapeut
Ce-și uită deontologia în ochii mei.
Ești o hipnoză de seară...