Dacă am înțeles că pot să trimit pe cineva la dracu
când nonșalant afirmă că doi și cu doi fac patru
dacă nu trebuie să treci dunărea înot pentru
a avea de unde să te întorci acasă
spre-a simți în tine depărtarea ca o răstignire pe dinlăuntru
dacă locuiesc într-un trecut ca-ntr-un athanor
în care-am azvârlit mațe de câine și frici două mii doișprezece
dacă încă sunt plaje însorite în peru pe care
talpa mea n-a călcat pentru-a mai avea un “pentru ce” ticălos
dacă scuipatul de pe versurile mele nu s-a uscat încă
și tata și mama mai privesc drumul care pornește din marele fluviu
și care acum o vecie de ani i-a înghițit fiii

e pentru că am simțit că sunt liber să mor înghețat
să-mi așez fruntea în palme și să închid ochii ca-ntr-o teleportare oriunde oricând
scriind despre carnea și despre iarba pe care nu le-am mângâiat îndeajuns