În noaptea albă de saten
Lumina pare de gutuie
Și-n fină pânză de păianjen
Dorințele se-nvăluie...

Cu degete liliachii
Peste cearceafuri goale,
Încerc zadarnic să învii
Strânsoarea mâinii tale...

Și podul palmei, până ieri
Izvor de cald fior,
Naște nervuri de palmieri
Din sânge perfuzat de dor...

Ochiul miop e adormit
Și mâna palidă, inertă,
Iar tu mai crezi că ai ghicit
Într-o palmă transparentă...