au mai rămas în lume destui
oameni cu barbă
ce dăruiesc uitare
ici și colo diguri de piatră
și din faima unuia prietenos
câteva coaste abrupte
aproape de iertat
ne duc zilele în gropi de lut
ca într-un blând ecou
și ce mulțime de geamuri oarbe
ascund pâlpâirea unei singure umbre
devreme ce râul curge
printre maluri curbate
ascunzându-și firea
ori lepădându-se de sine

*

m-am împotrivit la fiecare pas
ridicând ochii din carte
s-o păstrez curată
ce-i drept
și în timp ce mă îndepărtam
îmbiat cu aer sărbătoresc
ori trista plictiseală
am aflat că bătălia fusese câștigată
cu o zi în urmă

*

cred că amândoi suntem străini
străini de loc, Ruth
dar am putea rămâne împreună
să privim la silueta îngustă
de femeie
din propriul buzunar
în vreme ce ofrandele vor zornăi
închipuindu-ne împreună
dacă ar mai rămâne o zi

*