cu înfrigurare
cu înflăcărare
mușcă o babă
cu dinți galbeni
de soare
din februarie
vreo două zile
cu zambile
se parfumează
apoi oftează
- Uf, mă coc
în cojoc
și mai scutură
O poveste de iarnă
de Shakespeare
din cojoace
ursuză
suflă de pe buză
Iarna pe uliță
- Nu las copiii să se joace,
îngână,
hapsână
azvârlind un papuc
după Coșbuc,
apucată de-o streche
pe Steinbeck îl ia de ureche
și-l aruncă cu Iarna nemulțumirii
noastre cu tot
când zăpada e de-un cot,
se pune pe fapte
săltând de pe spate
cojoace vreo șapte
peste sate

acum vlaguită
și gârbovită
de straie vădană
rămâne stană,
Niobă
cu brațe inerte
vrajbă
de zile incerte
viscolite cu superbe
verbe
proverbe
turmă-ncremenită
și înzăpezită
pe-o mustață de munte
îi apar în frunte
sori
și nori
și fuioare
albe roșioare
când mână spartă
astă babă Martă
irumpe
vreo nouă zile
cu îngheț
și cu zambile
și trece din sloi
în albie de ploi
bat-o vântul
cu ninsoare
cu spuză de soare

când pielea-i de piatră zbicită
plesnește îmbobocită
eu leg o ață
cu alb și roș
pentru babă
și pentru moș.