Trecând prin viața de apoi,
eu am văzut acei strigoi,
Simpli și goi , ca și noi doi.

Nu am uitat acele flori ,
privindu-ne în dezmierdări,
ce-s înghețate peste nori.

Îmi amintesc acel sărut,
zile uitate ce-s trecut,
crezând că totul e plăcut.

O șansă am avut de zbor,
acum , de parcă simt ca mor,
uitând cu timpul că îmi e dor.

De zorii se vor prezenta,
Cu greu imi vine a uita,
Când viața mea nu e a ta.