Nu te mai caut, Doamne – ostenit e,
Orbit de slavă zborul nebunesc,
Ce voi să-l surp, sătul să-ți scotocesc
Genunile de gheață-ncremenite!

De-acuma, tu, Ispititor ceresc,
Pogoară-n mine și-alungând ispite
Îi află umbrei tale-nchipuite
Adevăratul chip: cel pământesc!

Îngenunchează, Doamne-adânc în mine!
Eu nu-Þi cer slavă, nimb să-mi rotunjești:
Eu am lumina mea – de ea-mi sunt pline

Icoanele-adunate-n Psalmii-acești;
Până la cer sunt trepte-n ea săpate
Să-mi intri-n casă, Doamne, ca un frate!