măiestre dansează prin paltini și nuci
pe muzică de izvoare silvestre
năluci de abur ca jarul din vetre
ce țese din aer vedenii de tuci

nu știm cine a pus iubirea-n butuci
nici cine-ar putea pândi la ferestre
efebi ce-și ard volnicia-n palestre
rusalii care cad din cuiburi de cuci

e Ova risipă de zbor în înalt
din hora ielelor n-am cum să mai scap
organele-s sparte maestru-i nebun

și oști de îngeri zeloși iau cu asalt
tărâmul umbrelor și-al zeilor calpi
al morții ce crește mereu în gorun