se prăbușește liniștea în adâncul urechilor
până la ultimul strop

și dacă aș fi un alt capăt din trupul tău
ce ai putea să găsești
într-o palmă peticită de atâta alergătură

ne suntem astăzi și este suficient
poate ne prinde și ora douăsprezece împreunați
dar nu bag mâna în foc că o să-mi deosebești chipul
de lungimea nopții

ține-mă în minte
cu toate brațele roase de guri
latră-mă
țipă-mă
zdrobește-mi glasul în pumni
până nu mai rămâne nimic
din urletul meu