Caut pe cineva...
Care să-mi frămînte obrajii
În palmele sale
Așa cum gîndul singurătății
Frămîntă ființele cu chip de lut.

Caut pe cineva...
Care să-mi spună povești
De adormit copiii
Așa cum citește bunica iarna, celor mici
Poveștile de la “gura sobei”.

Caut pe cineva...
Al cărei gînd să zboare
Spre gîndul meu
Așa cum frunzele toamnei zboară
În dansul lor apoteotic.

Caut pe cineva...
Care să rîdă simplu și natural
La glumele mele...prost spuse
Așa cum rîd prietenii mei
Cu o politețe rară.

Caut pe cineva...
Care să caute umărul meu
Atunci cînd lacrimile-i vor asedia ființa
Așa cum soldații de plumb
Aleargă cu arma în mînă, răniți fiind.

Caut pe cineva...
Care să poată fii centrul universului meu
Care să merite privirea mea limpede
Care să-si doreasca brațele mele tari
Care să demonstreze că EA... este aceea.

Caut pe cineva...
Care să mă certe,
Care să mă ierte,
Care să mă vrea,
Care să mă ia,
Care să mă asculte,
Care să nu mă uite,
Care să mă iubească,
Și care să-mi lipsească,

Atunci cînd …nu-i aici.