Careul cu nisip câteva lopățele de culori diferite
Lanțul care eliberează din cerc cartonașe cu zmei
Și întotdeauna o bâtă
O bâtă pe care o-scrijeleam cu vreun ciob
Un astor ruginit sau cu vreo bucată de fier ros până la ascuțire
Cojile din genunchi din coate sau bărbii
Pe care le jupuiam până la sânge și le mâncam cu plăcere
Sexurile de care nu ne rușinam când se zăreau virgine
În spatele chiloților negri de praf
Și dârele lăsate de lacrimi
Drumuri pe care am pășit cápii visând cât de bine e să fii mare
Să poți purta pantaloni să miroși a autobuze
A parfumuri ezoterice a pâine și-a cinematografe