trăiesc

viața mea e o oportunitate

să simt



experiențe verzi curg șuvoaie

prin piele

împreună cu sângele frate

alunec în piruete

și urc spiralat

parfum al florilor de câmp

ard violet prin mălinii mov

pulsez



nonu Gropii mi-a zis odată

copile, nu lăsa niciun vis

să moară

din ele ești făcut



adun lumină

o respir și-i dau drumul să treacă

prin vămi

de oase și carne

fiii și fiicele mele nenăscute

îmi mângâie blând tâmplele sure

tată



trăiesc cele mai fecunde paradoxuri

noul se naște permanent

prin acceptare

iar judecata limitată uman

cade în mărgele de sticlă

colorată



lumi noi apar

vise frumoase rescriu codurile

redesenez colorat și miraculos

structura mea umană

fâlfâi din aripi



sunt înger liliac



Mihai Corui

06.Martie 2012