Predestinată de divinitate
Să porți rodul iubirii și al vieții
Prin lunga timpului eternitate
Ești o fărâmă a imensității

Că fără tine nici n-ar exista
ÃŽntreaga omenire de acum
Și de aceeea prețuirea ta
Este inestimabilă oricum

Iar gingășia ta fermecătoare
Este mereu izvorul de iubire
Al patimilor nestăvilitoare,
Al dulcelui nesaÈ› de fericire

Ești leagănul atâtor amintiri
Al pruncilor cu chip de îngerași
Și ești icoana primei lor iubiri
Din vremea când făcut-au primii pași

Și demonstrezi mereu întregii lumi
Atâtea dăruiri și aptitudini
Lucrând în oricare profesiuni
Cu măiestrie și cu certitudini

Iar existența ta e-o bucurie
Pentru cei ce se află-n jurul tău,
Cei care vor alăturea să-ți fie
La nesfârșit, la bine și la rău