Bate iar la ușă dorul
Rătăcind tot rătăcind,
Tot mergînd, urmînd izvorul
Lacrimilor ce tot curg.

Îi deschid, și-l strîng în brate
Tremurînd îl simt în glas,
Ești din nou mult prea departe
Căci de tine n-a aflat.

Noaptea-i cuibărită-n suflet
Macină încet și doare,
Dorul lacrimă cu mine
După stele, după soare.

Ești departe, nu cu mine
Alții stau și-ți dau tîrcoale,
E-ntuneric, nu mi-e bine
Iar în suflet am doar jale.

Nimeni nu îmi poate stinge
Jarul ce mă arde-n piept,
Doar privirea-ți de copilă...
Pînă mor am să te-aștept.