Strânge-mă de mână, te rog
zilele trec din umbre în umbre
între noi
sute și sute și sute de viori
elefanți înmblânziți în pași născociți
din strămoși în strămoși
din câți au fost
în inimă fiori în sus, în jos
fără rânduială înainte, înapoi
câtă teamă întoarsă pe dos și poate
e doar o zi proastă
ștreangul unui curcubeu îmi crește
de ieri în piept
încet, de parcă ochiul fereastră
pasăre măiastră, niciodată
nu va mai fi la fel
desigur, dacă singurătatea dojană
deodată mutilată nu se va răzgândi
atunci din dragoste mână în mână
buze în buze
serenade Îmbuchetate fără deochi
mi-ar spune mereu cât de frumos
mă privești, înțelegi?