este o duminică,
răsplată pentru toate absențele anotimpurilor.
A întins șansele pe creștetul nostru,
nu mai căutăm sens dimineții în clipe sterile,
duioșie, fluturi,
atârnați ca pietrele
în pieptul unui vis nătâng.

Primul vals,
este o călătorie, iubite,
într-o lacrimă bolnavă de atâta așteptare...
În marsupiul stejarului, prea înverzit,,
ascultăm acorduri line,
aici nu mai simțim aerul gri,
al secundelor...

Iubitule,
nu mai sunt singură,
în pielea așteptării unui mâine...
Primii pași de vals,
se ridică deasupra incertitudinii.
Plouă cu verde...
Clarul luni este mugur…