cu sufletul potcovit
narcoticul verdelui
mă împinge prin văi și păduri
să privesc ceafa unei femei încolțite

vopsesc
varul e carantina plăcerii

descifrez

era îmbrăcată în liliachiu
și aș fi vrut să o sărut pe stradă

sau să-i ating glezna prinsă-n caldarâm
ca într-un tablou

chinurile zilei s-au terminat în bluf
fixând bidineaua în pielea nedorită a mărului