de obicei îmi sugrum gândurile
ca să pot adormi
dar astăzi a venit pictorul
să măsoare cât timp ți-a mai rămas
în degetele de la mâini

ai rămas ușor surprinsă
când te-ai auzit
nechezând

luciditatea se gudură pe caldarâm
și o moarte puțină
îți zgârie sângele dintre două amintiri
din acest motiv ascult scrâșnetul unui copac înflorit
și ies să îmi odihnesc tristețea
într-un geamăt de femeie tânără

nemărginirea
o port în genunchiul bolnav
în tălpi am linia vieții
lipesc afișe albe pe oameni și stâlpi

până încep să gâfâi cu nervii scurși la pământ