Privește, gândule, cu ochii vii
Dezbracă-te de azi până la piele
Răspunde-mi tu dacă mai știi
Cine am fost, ce-oi deveni și cine sunt?

Aruncă haina timpului în cui
Privește-mă-n oglindă, vezi că sunt cărunt?
Nu, doar mi se pare?

Dă-ți jos cămașa bătrâneții lungi
Ce-ți pune văl de dulce trai amar
E vară iar! Pune-ți tricou în dungi,
Vei trece mai ușor peste hotar.

Să nu te-ntorci fără trofeu
Pe frunte să-ți culeg răspuns la întrebare.
Când eram mic cât un grăunte
Tu cum erai? eu eram unde?

Iar dorul tinereții de te-apasă,
Să-naintezi în timp de nu te lasă,
Tu leapădă și vara cu tărie
Alunecă spre veșnicie...

Într-un târziu, tot stând și cugetând,
Mă fulgeră din nou un Gând:
"Ești tu mereu, ești tu mereu!
Dar nu știu cine voi fi eu?..."