Plutește în aer o boală generalizată.
Pe lângă asta, cred ca încep
Să fiu eu însumi și nu mă deranjează.

Plutește în aer o boală
Cu gust de contemporaneitate,
Câte locuri, câți oameni,
Atâtea capete, atâtea case
Rănindu-se în oase,
Surpându-se din temelii.

Pe lângă asta,cred că încep
Să fiu eu însumi și nu mă deranjează.

Lumea din jurul meu mă crede apatică,
Pe mine nu mă deranjează boala aceasta
Ba chiar îmi întărește imunitatea.
E o lungă boală cea a uitării
Dar și cea a cunoașterii de sine.
ÃŽmi spun mereu,
Îmi ajunge atâta conștiință
Câtă stă să se prăbușească.