te aștept în sertarul cu scrisori de dragoste
și dimineți învelite în staniol

părul tău e o turmă de capre negre pe culmea muntelui
lacrima – o inimă moale de lăstun
alunecând pe obraz

fiecare clipă e un marfar bătrân
transportând fragede privighetori
iar visele sunt veștede turme de hipopotami ce înaintează

fiecare vers e un râu
iar poemul acesta e o Dunăre