las în urma mea cămașa

am purtat-o cu mare grijă

sfâșiată copilărește pe-alocuri

o predau însă curată



oh lebădă

pornește în zbor tu singură



dincolo de munții albi

zăpezile timpului poartă

cai sălbatici prin creste

zburlesc mândri a lor coamă

în spumă



piepturi late se zbat nebunește

copita tropăie înfundat mușchiul în stâncă

prin veacuri



las în urma mea piele

cu soare strâns lacom

de-a valma cu lună și stele



las în urmă carne mustind

unghii în bete ospețe nocturne

ciolanele minerale goale și ude

ce-au înrobit fecioare zvelte

în sânge



las în urmă

cea mai frumoasă cămașă a mea

purtată desigur

nesăbuit



oh lebădă

pornește în zbor tu singură

zboară




Mihai Corui

31.03.2012