"Poem dedicat lui Nichita Stănescu de ziua sa de naștere- 31 martie."



Știm atât de puțin
Din cât ar trebui să știm
De când ne naștem
Până când din Lumină ieșim
Și e o iluzie, că noi stăpânim
Lumea cu toate ale ei
Ce ne înconjoară
Începând cu orice ființă ce ne-nfioară
Atunci când:
O privim,
O iubim,
O ocrotim,
Sau o hrănim
Fie acolo în colțul de pământ
Unde am venit
Și-al vieții dar l-am împlinit
Sau,… ori unde am mai poposit.

La întrebări noi răsundem
Prin: “Da” sau “Nu,”
Iar atunci când pe “ Nu” îl spunem
Pe “ Da” trebuie să-l cunoaștem
În a sa esență și mister
Aici undeva, între pământ și cer.

Drumul de la “ Da” la “ Nu”
E și pentru dus
Dar și pentru întors
Și e străbătut în clipe adunate
Din a timpului curgere prin zi și prin noapte.

Pe toate ale lumilor de pretutindeni
Le știe doar Cel, ce-n toate este
El, din care s-a închegat:
Misterioasa Poveste!
Iar noi, oamenii suntem,
O infimă parte
Din Marea Carte,
A Creației!

29 - 31 martie 2012