la mine în cartier soarele răsare cu întârziere,
mai ales duminica,
spun unii că ar umbla desculț prin rai și că-n urma lui
se hârjonesc amorași dolofani
și rozalii

alții spun că urlă la lună,
mai precis la jumătatea pe care nu o vede,
dimpreună cu câinii sălbatici ai infinitului și că numără stelele,
logostele
iar dimineața nu se poate trezi la primul cântat
al cocoșului

dar mai sunt câțiva, puțini la număr,
care spun cu mâna pe inimă că-l văd mereu de-a dreapta tatălui,
că-i atârnă de umeri Lyride și-i răsar de sub tălpi brândușe
și că-n preajma lui miroase a iarbă nouă
și miei

astăzi merg și eu
la mir