Eu cred că aș putea să-mi adun toată iubirea
într-o cupă mare cât universul
sau cât toate universurile la un loc
dacă acestea totuși există...
În vastitatea ei, eu par doar un petic de pământ
cerșindu-ți sufletul lacrimei tale
ce-mi forează fără milă inima
devenită un vulcan al cărui crater format de tine
își soarbe tăcut lava durerii.

Dar ce zadarnică rămâne măreția unei asemenea iubiri,
dacă ecoul zbuciumului ei reflectat de inima ta
este puțin mai mare decât un strălucitor atom de ură!