Printre gropi, din praf ieșind,
Amorțiți de mers agale,
Doi pantofi, cam rupți, cerșind
Drum mai bun, pavat cu dale,


Cugetă: ”nu am fi fost
Nici în vise-atât de jalnici,
Aruncați și fără rost,
Oamenii de-ar fi mai harnici.


Pe asfalt de am fi mers,
Pe cărări, cu iarbă deasă,
N-am avea aspectul...sters,
Talpa-n sus și pielea-ntoarsă,


Aruncați, uitați în drum.
Ce păcat și de cizmar,
C-a muncit, dar toate-s scrum,
Praf și pulbere-n zadar!”


Spun că au dreptate clară,
Pentru simplu fapt divers,
C-au avut o viaț-amară,
De la cel cu care-au mers:


Nu-i nici omul, cu nimic,
Mai presus de o-ncălțare
Dar nici doi pantofi, vă zic,
Mai prejos de o umblare.