cascadă măcinând întruna
și torsul din fragede fire
cocorii când prind să înșire
în coloane albe runa

mirabilă moara de vise,
fantastă și haina sonoră
emoția fanii-și devoră
orgolios peste abise

și lanțul de sterpe imagini,
vârtejul din care distilă
o arsă de veacuri fosilă
renaște în sute de pagini

rotativele bâzâie lent
albinele mierea-și aduc
și toarnă în omul năuc
albastru, suav un ferment