dacă ai ajuns să îmi sculptezi lacrimile
există certitudinea
să-mi fi pierdut deja viața
în sinea ta

prefer să mă tolănesc într-o vitrină cu dulciuri
să asmut poftele chiar în pragul de la intrare
pentru a înfuleca pe nesăturate din tălpile
care se aruncă în dormirea mea

în sfârșire
ne revenim de cuvinte
de guri hămesite și răni deschise
ca o nemărginire așternută subțire
în sânii femeilor neroase
de îndrăzneală

aici nu există resturi
doar bucăți amputate din trupurile orelor
și o singură rătăcire
stoarsă de culoare
până la dispreț