''Visez, câteodată, o dragoste îndepărtată și vaporoasă ca schizofrenia unui parfum.''.. -Emil Cioran

destinul ne desparte cortinele de jad
în jocul vieți zborurile trucate cad
prin os îmi cresc florile din dureri
eu te visez frumoasa mea de ieri

mă dori ca zilele absurde și trecute
nu mai este nimeni acum să mă asculte
cuvintele plecate aiurea la plimbare
eu scriu poeme mute ca o lumănare

se va aprinde poate din clipe veșnicia
îți voi lăsa în ochi să adoarmă poezia
și să se nască iar curată și albastră
ca un botez de foc pe depărtarea noastră

îmi este dor de tine ca de-o scluptură vie
extremă dragă prin viața mea pustie
eu nu strivesc nimic ce a crescut firesc
lumina din ochii mei îți spune te iubesc

ce destin ciudat și dezvoltat ironic
să ne iubim ca un parfum de schizofrenic
să fim două vieți aproape separate
și tu în mine să îmi miroși a carte.