eram o femeie calină
zâmbetul meu avea mirodenii
avea portocali înfloriți
sânii sorbit-au apă de dunăre
într-o zi am simțit
sânge zvâcnind pe margine
ca un gladiator

***
la festival am avut o rochiță lila
nu m-a recunoscut niciun zarzăr
și știi
în inima mea
femeia aceea care îmi trebuie
poartă mătăsuri fine în mijlocul poemului
în care aștepți ghemuit și tăcut
ca și Hachiko.