a crede că toate le știi
naște o eternă confuzie
între verbul a fi și primăvară
dănțuind în ritmul profund al aerului inspirat
în rații mici escladând cuvinte
nesigur ordonate
pe manseta trivială a timpului scurs
între zbor și repaus
acum cuvintele revin
țipător de tăcute
pătrunse în lumină
de gândul ce sparge
ideea în silabe