Fixează un triunghi în interiorul pietrei
rupând-o apoi în două emisfere,
una rotundă și cealaltă în stânga,
șlefuind cuvintele la care nașterea ți-a înhămat chipul;
trasează o copcă fină pe suprafața nevăzută a privirii,
fărâmițând pojghița de gheață a irisului verde și rece,
sculptând câteva motive geometrice ale sărutului;
poți începe apoi să culegi lumina și să respiri prin ea,
să te hrănești intim din râul curgător al timpului,
fără să gândești la malurile trecutului și ale viitorului
și atunci inima ta iubind se va îndupleca frângându-se în două,
desprinsă din arcul timpului încordat,
va mirosi a sunet lovit de malul viu și flămând al trupului,
asemenea unui clopot ce vibrează puternic în ritmul bătăilor
din inimă, unde se sfârșește gândul
și crește pe deasupra văzduhului vița-vorbirii-cu-tine.

24 aprilie 2012