El nu-i un soț model la casă
Și nici amant în dormitor,
Lui de vecini puțin îi pasă
Și de colegi nu-i este dor.
De când a început să scrie,
Să-și facă drum pe la redacții,
El vrea o lume ca să-l știe
Și răsfățat și prin distracții.
El zi și noapte tot compune
Și-nchină versuri orișicui,
Ar vrea să între-n Uniune,
Dar nu-i pe placul nimănui.
Când ninge, plouă-i vânt afară
Și lumea cată să se ascundă
El își aprinde o țigară
Și în versuri se cufundă.
El nu-și mai cruță sănătatea
Și n-are viață personală,
Dar nu-i de vină societatea,
Că suferă de-această boală.
El n-are-n viață nici o carte,
Dar gândul ăsta îl apasă
Și de una v-avea parte,
Ca s-o-avem și noi pe masă.
Și-atunci cu toți ne-om bucura
De primul său volum,
Și peste tot îl vom cita,
Dar deja, va fi postum.