O, lumină, străbate bezna
Ce se așterne pe drumuri și hăuri
Ca o scoarță tăioasă de gheață,
Crunt arzîndu-mi și talpa și glezna.

O, lumină, fii mîgnîiere,
Cînd orbită sînt de-ntuneric,
Strîns cuprinde-mi ființa plăpîndă,
Ca o boare de vînt-adiere.

O, lumină, străpunge-mi pieptul
Fără jale și fără milă...
Nu e timp de-ntrbări și răspunsuri
Nici să lacrim nu mai am dreptul.

Nu mai vreau și nici nu mai pot
Să port crucea trăind în neștire,
Peste moarte și peste iubire,
O, lumină, fii peste tot.